Eu cred într-o singură virtute numită înţelepciune. Sunt curioasă în legătură cu fiecare descoperire pe care marii înţelepţi spirituali au făcut-o. Tot analizând ajung la câteva concluzii. Totul porneşte de la un singur punct care de fapt a dat naştere a tot ceea ce noi percepem ca şi realitate în contextul zilelor de astăzi. Făcând o incursiune în trecut, făcând o călătorie în ştiinţă, explicaţiile sensului vieţii încep să iasă la lumină.
Prezent: Criză economică globală despre care se vorbeşte, despre care ne plângem zi de zi căută din ce în ce mai des o explicaţie. Eu sunt din fire mai spirituală şi mai curioasă aşa că datorită informaţiilor pe care le-am aflat prin intermediul unui concept pe care o să vi-l dezvălui mai jos şi care se cheamă kaballah, au început să se creeze nişte sinapse în căpşorul meu care au dat naştere la gândurile prezente în acest text.
Kaballah nu este religie, nu este misticism sau magie ci este o ştiinţă care analizează programul prin care lumea noastră interioară şi exterioară este construită. Dacă un punct din inima ta vrea să afle mai multe o să scriu pe scurt ce am aflat şi nu numai că am aflat dar cred cu desăvârşire că este explicaţia multor fenomene pe care noi le percepem astăzi.
Gândiţi-vă mai întâi la univers şi legile universului şi gândiţi-vă la percepţia limitată pe care noi o avem astăzi. Apoi gândiţi-vă la cum funcţionează corpul nostru fizic. Fiecare celulă a corpului nostru este legată de alte celule fiind interdependente şi neputând funcţiona aşa cum trebuie una fără altă.
La fel se întâmplă şi în lume. Din ce în ce mai mult participăm la un proces de globalizare şi e suficient un dezechilibru într-o singură parte a acestui sistem global pentru că întregul sistem să îşi piardă echilibrul. Din ce în ce mai mult în ultima vreme lumea este dominată de egoism şi fiecare individ este condus de grijă faţă de el însuşi. În timp ce unii suferă de foame, de lipsuri alţii sunt mânaţi de dorinţa de a achiziţiona cât mai multe lucruri materiale care la un moment dat le conferă sentimentul de putere, control, satisfacţie.
Percepţia noastră este limitată şi tot ceea ce ne interesează este o metodă prin care noua să ne fie mai bine, uitând de nevoile celorlalţi, uitând că până la urma fiecare singură persoană din acest sistem global participa la binele sau raul întregului sistem. Noi oamenii de rând ne întrebăm ce s-a întâmplat, cum am ajuns aici şi când şi dacă se va schimba ceva însă nu suntem conştienţi că de fapt noi am creat această situaţie.
Observ şi eu, aşa cum ştim toţi că secolul 21 este secolul vitezei şi ne străduim din ce în ce mai mult să ţinem pasul. Tot timpul suntem în căutare a din ce în ce mai multe lucruri materiale, ne dorim maşini luxoase, case spaţioase, concedii şi vacanţe în cele mai exotice colţuri ale lumii şi suntem în stare să facem orice pentru a ne îndeplini obiectivele. Am devenit o societate de consumatori. Ironic ne petrecem toată viaţa având grijă de toate lucrurile materiale pe care le achiziţionăm şi căutând următorul obiectiv care să ne ofere plăcere. Să fie atunci surprinzător că managerii companiilor îşi doresc din ce în ce mai mult şi ajung să mintă pentru a nu le scădea veniturile, să fie surprinzător că politicienii sunt mai interesaţi de procentele pe care le obţin decât de interesele cetăţenilor?
În zilele de astăzi fiecare grup, fiecare stat este interesat doar de cei care fac parte din acest grup, statele doar de binele lor, politicienii doar să avanseze conform agendelor lor şi se pare că am uitat să trăim împreună.
Pe mine sincer nu mă surprinde această situaţie deloc şi din păcate se pare că vom ajunge să înaintăm în această privelişte care nu e deloc plăcut de urmărit tocmai din aceste motive. În fiecare zi oameni mor de foame sau de lipsuri în timp ce alţii au prea mult, în fiecare zi se stabilesc noi ţinte de atins şi luptă ca să se ajungă la ele da naştere competitivităţii, violenţei lipsei de fair play.Şi dacă totul ar avea vreun scop adevărat.
Cu toţii ştim aşa cum s-au făcut de multe ori cercetări că fericirea nu este adusă nici de bani, nici de o familie împlinită şi uneori nici măcar de o sănătate foarte bună. Succesul nu reprezintă de fiecare dată şi împlinirea personală. Mai întâi se naşte dorinţa de avea cât mai multe lucruri. Apoi ajungem să obţinem acel lucru şi starea noastră este euforică pentru puţin timp, ulterior se transformă într-o stare de bine pentru că în final să începem să ne obişnuim cu ea. O dată ce am obţinut ce am vrut dorinţa moare şi ne dăm seamă astfel că mai mult durează lupta pentru a obţine acel ceva decât starea de euforie când am obţinut acel ceva.
Revin la echilibrul global pierdut. Oamenilor nu le pasă dacă ei au să mănânce cât pentru 10 şi alţii poate mor de foame, oamenilor nu le pasă dacă ei au un dulap de haine pe care poate nici nu le poartă şi alţii suferă de frig. Oare nu e timpul să ne schimbăm percepţia? Oare nu e timpul să căutăm acolo în interiorul nostru şi să realizăm că de fapt nu asta e calea pe care trebuie să o urmăm, că trebuie să începem să lucrăm în echipa pentru că întreaga stare generală să se schimbe? Oare nu e timpul să realizăm că există loc pentru toată lumea în univers şi că am devenit o societate care doar consuma şi că ne-ar trebui 3-4 planete ca să acopere toate aceste consumuri?
Ceea ce încerc să spun este că fiecare dintre noi este o piesă importantă pentru binele planetei, că schimbarea pe care atât o aşteptam va avea loc la nivel general, la nivel de societate, de ţară, de continent, planetă, doar atunci va avea loc la nivel individual.
Parerea mea.
Cand nu sunt aici ma gasesti pe blogul meu www.artafeminina.ro